farul

În neurologie și psihologie, saliența reprezintă proeminența unui stimul datorită contrastului cu mediul înconjurător, precum un far care se aprinde brusc într-o noapte liniștită. Acest efect declanșează atenție de jos în sus, reactivă și independentă de memorie, făcând imposibilă ignorarea sa. Studiile arată că saliența influențează selecția atențională prin contrast fizic, cum ar fi lumină intensă într-un spațiu întunecat. Nucleii pulvinari din talamus modulează această proeminență perceptivă. În schizofrenie, saliența aberantă poate genera simptome prin atribuirea excesivă de importanță stimulilor. Farurile, prin pâlpâire sau intensitate, exemplifică perfect stimuli salienți care prioritizează atenția umană. Acest mecanism ajută la supraviețuire, dar poate crea biasuri cognitive persistente. Interesul actual reflectă curiozitatea naturală față de astfel de fenomene explicative ale comportamentului uman.