china

Intensa mediatizare a Chinei se datorează mai multor factori convergenti. Pe plan economic, dinamica finanțării africane s-a inversat radical: țări cu venituri mici și medii din Africa transferă acum către China mai multe fonduri pentru rambursarea datoriilor decât primesc în noi împrumuturi[1]. Acest fenomen reflectă o schimbare structurală în rolul Chinei ca finanțator global, pe măsură ce instituțiile multilaterale au preluat 56% din fluxurile de finanțare pentru dezvoltare[1]. Pe plan geopolitic, China ocupă o poziție centrală în negocierile privind conflictul din Ucraina, fiind percepută la Kiev ca un sprijinitor strategic al Moscovei atât din perspectivă economică, cât și tehnologică[2]. În paralel, Beijingul vede Japonia ca o amenințare strategică tot mai semnificativă[4], iar premiers britanici, cum ar fi Starmer, încearcă să redefinească relațiile cu China după o lungă perioadă de încordare sub administrația conservatoare[5]. Represiunea religioasă din China intensifică și ea atenția internațională[7], iar progresele tehnologice în domeniul cipurilor analogice pun China din nou în rampă de muncă pe scena inovației globale[8]. Aceste coordonate – economice, militare, tehnologice și de drepturi umane – explică de ce China domină agenda informativă globală în prezent.