mica unire

Mica Unire, realizată la 5 ianuarie în Moldova și 24 ianuarie 1859 în Țara Românească prin alegerea dublei a lui Alexandru Ioan Cuza, a reprezentat primul pas decisiv spre unificarea principatelor române, după Convenția de la Paris din 1858 care permitea domnitori separați.[1][2] Contextul internațional favorabil a venit după Războiul Crimeii, care a slăbit influența Rusiei și a deschis calea ideilor liberale și naționale europene.[6] Unirea inițială a fost formală, cu instituții comune precum Comisia Centrală la Focșani și Înalta Curte de Justiție, dar Cuza a consolidat-o ulterior prin unificarea Parlamentului și Guvernului în 1862.[3] Acest act politic a dus la reforme majore, precum abolirea privilegiilor boierești și secularizarea averilor mănăstirești, întemeind România modernă.[5] Denumirea oficială de România a fost consfințită în 1866, iar unirea a fost continuată cu Marea Unire din 1918.[3] În 2026, se organizează manifestații speciale pentru a comemora 167 de ani, subliniind impactul european al evenimentului.[7] Unioniștii români au jucat un rol cheie, înfruntând opoziția puterilor străine prin adunările ad-hoc și diplomație inteligentă.[5][6]