24 ianuarie 1859

Evenimentul din 24 ianuarie 1859 a reprezentat unirea de facto a Moldovei și Țării Românești sub Alexandru Ioan Cuza, după alegerea sa anterioară la 5 ianuarie în Moldova.[1][2] Această "Micā Unire" a fost rezultatul mișcării unioniștilor, sprijinită de Partida Națională, și a creat o uniune personală, primul pas spre statul unitar român realizat în 1918.[1][3] Contextul a fost influențat de Războiul Crimeii (1853-1856), care a slăbit Rusia și a permis Marilor Puteri să organizeze Divanurile ad-hoc în 1857 pentru a exprima voința principatelor.[2][5] Alegerile din Țara Românească au avut loc sub presiunea mulțimii de 30.000 de oameni, ducând la alegerea unanimă a lui Cuza.[4] Recunoașterea internațională a venit gradual: Austria de facto la 14 mai 1859, iar Conferința de la Paris a validat-o la 7 septembrie 1859.[1][4] Unificarea administrativă s-a finalizat în 1862, cu un singur guvern și capitala la București.[2][3] Cuza a inițiat reforme majore care au consolidat uniunea, punând bazele României moderne.[3][7] Sursele analizate sunt toate istorice și culturale, provenite de la agenții de presă, site-uri media și instituții religioase, fără conținut sportiv.